Auto intarcarea – sau cum s-a intarcat Ana singura

Ana are acum 3 ani si aproape 3 luni. Merge la gradinita la program scurt, a devenit mai interactiva de cand merge acolo si totodata parca e tot mai inteleapta pe zi ce trece.

Vreau sa povestesc putin cum a decurs la noi procesul intarcarii. Eu personal am fost foarte determinata sa merg pe o intarcare ghidata de copil, fara plansete, fara minciuni ca tzitzi nu mai are lapte sau tot felul de pacaleli.
Asa ca am lasat lucrurile sa decurga de la sine. Incepand de la 2 ani si jumatate Ana a inceput sa rareasca numarul alaptarilor ziua sau noaptea. Au fost zile cand manca doar o data seara, sau zile cand manca de maxim 3 ori tzitzi in timpul zilei si noaptea de 1-2 ori.
Incet incet a miscorat si timpul petrecut la tzitzi. Chiar daca sugea de 3-4 ori pe zi tragea de 4-5 ori si gata. Am ajuns pe la 2 ani si vreo 11 luni cand la un moment dat mi s-a parut ca a uitat sa suga si chiar am glumit cu ea si i-am zis ca oare ce face ca parca parca nu mai stie sa pape tzitzi. Si ea mai mult statea acolo la san ca ii placea :) . Dupa 3 ani frecventa alaptarilor s-a rarit si mai mult, a supt doar 1 data pe zi sau maxim de 2 ori. Pe la 3 ani si 1 luna a facut o stomatita cu gingii inflamate si afte in gurita. Desi putea sa manance mancare solida, nu putea sa suga. Acela a fost momentul in care Ana a debutat intarcarea. Chiar si dupa ce i-au trecut aftele nu a mai vrut tzitzi.
Au trecut deja 2 luni de atunci si in aceste 2 luni a mai tras maxim de 3 ori din tzitzi si atat. Uneori imi spune ea singura ca s-a intarcat si ii da multi multi pupici la tzitzi si de multe ori adoarme cu capul pe ea. Personal cred ca stomatita aceea a fost cea care a declansat intarcarea Anei. Chiar daca stomatita a deranjat-o nu cred ca intarcarea a fost pentru ea un proces dureros.
Nu stiu daca e o coincidenta sau nu, dar la noi intarcarea a coincis si cu inceperea gradinitei.

Eu pot spune ca au fost 3 ani de alaptare continuua si la cerere, 3 ani in care am avut multe de invatat de la un copil minunat, 3 ani in care am evoluat eu ca mama, si 3 ani care m-au invatat ca de multe ori daca las lucrurile sa decurga firesc finalul e unul fericit.

La fel a fost si cu trecerea de la scutec la olita. Cred ca pe la 2 ani si 7 luni am inceput sa o las pe Ana fara scutec prin casa dar si pe afara dupa ce i-am explicat bine procesul si la ce se foloseste olita. In 2 saptamani Ana a scapat de scutec, a avut accidente foarte putine si intr-o luna a scapat si de scutecul de noapte.

Ti-a placut articolul? Introdu-ti adresa de mail mai jos ca sa aflii cand scriu un articol nou.

Adresa de mail:

Daca nu mai doresti sa primesti email-uri, poti renunta oricand. Nu fac spam, email-urile sunt trimise de FeedBurner

Author: sotia | Category: Bebe, Educatie Comment »


Leave a Reply



Back to top