Category: Educatie


Auto intarcarea – sau cum s-a intarcat Ana singura

January 21st, 2015 — 4:09pm

Ana are acum 3 ani si aproape 3 luni. Merge la gradinita la program scurt, a devenit mai interactiva de cand merge acolo si totodata parca e tot mai inteleapta pe zi ce trece.

Vreau sa povestesc putin cum a decurs la noi procesul intarcarii. Eu personal am fost foarte determinata sa merg pe o intarcare ghidata de copil, fara plansete, fara minciuni ca tzitzi nu mai are lapte sau tot felul de pacaleli.
Asa ca am lasat lucrurile sa decurga de la sine. Incepand de la 2 ani si jumatate Ana a inceput sa rareasca numarul alaptarilor ziua sau noaptea. Au fost zile cand manca doar o data seara, sau zile cand manca de maxim 3 ori tzitzi in timpul zilei si noaptea de 1-2 ori.
Incet incet a miscorat si timpul petrecut la tzitzi. Chiar daca sugea de 3-4 ori pe zi tragea de 4-5 ori si gata. Am ajuns pe la 2 ani si vreo 11 luni cand la un moment dat mi s-a parut ca a uitat sa suga si chiar am glumit cu ea si i-am zis ca oare ce face ca parca parca nu mai stie sa pape tzitzi. Si ea mai mult statea acolo la san ca ii placea :) . Dupa 3 ani frecventa alaptarilor s-a rarit si mai mult, a supt doar 1 data pe zi sau maxim de 2 ori. Pe la 3 ani si 1 luna a facut o stomatita cu gingii inflamate si afte in gurita. Desi putea sa manance mancare solida, nu putea sa suga. Acela a fost momentul in care Ana a debutat intarcarea. Chiar si dupa ce i-au trecut aftele nu a mai vrut tzitzi.
Au trecut deja 2 luni de atunci si in aceste 2 luni a mai tras maxim de 3 ori din tzitzi si atat. Uneori imi spune ea singura ca s-a intarcat si ii da multi multi pupici la tzitzi si de multe ori adoarme cu capul pe ea. Personal cred ca stomatita aceea a fost cea care a declansat intarcarea Anei. Chiar daca stomatita a deranjat-o nu cred ca intarcarea a fost pentru ea un proces dureros.
Nu stiu daca e o coincidenta sau nu, dar la noi intarcarea a coincis si cu inceperea gradinitei.

Eu pot spune ca au fost 3 ani de alaptare continuua si la cerere, 3 ani in care am avut multe de invatat de la un copil minunat, 3 ani in care am evoluat eu ca mama, si 3 ani care m-au invatat ca de multe ori daca las lucrurile sa decurga firesc finalul e unul fericit.

La fel a fost si cu trecerea de la scutec la olita. Cred ca pe la 2 ani si 7 luni am inceput sa o las pe Ana fara scutec prin casa dar si pe afara dupa ce i-am explicat bine procesul si la ce se foloseste olita. In 2 saptamani Ana a scapat de scutec, a avut accidente foarte putine si intr-o luna a scapat si de scutecul de noapte.

Comment » | Bebe, Educatie

Despre limite cu Otilia Mantelers

March 16th, 2014 — 3:52pm

Au trecut deja 2 săptămâni de când am fost la cursul ținut de Otilia Mantelers însă abia acum am găsit timp să scriu.

Sincer, nu știam la ce să mă aștept de la curs, dar soția a zis „du-te” și mă bucur că am ascultat-o. Ea a fost cu o zi înainte la un curs despre somnul copiilor – tot cu Otilia – și i-a plăcut foarte mult.

Mi-a plăcut și mie cursul, dar am oarecum sentimente mixte. Otilia practică playful parenting și face terapie prin joacă. Eu am început de ceva vreme să citesc Playful Parenting (link Amazon) și sunt aproape la final, așa că la curs m-am simțit ca la școală: am citit lecția înainte dar experiența și ghidarea profesorului sunt ceea ce fac o lecție reușită. Asta mi-a plăcut.

Nu pot să zic că avem probleme mari cu Ana – de cele mai multe ori ne înțelege și nu suntem forțați să-i impunem limite. Suntem norocoși, ceilalți părinți de la curs povesteau tot felul de lucruri. Și poate asta a fost partea oarecum negativă a cursului – Otilia a permis prea multe întrebări, lăsându-mi impresia că nu a fost timp destul pentru a termina tot ce și-a propus. Hmm… probabil că dacă eram unul din părinții cu multe întrebări partea aceasta mi s-ar fi părut pozitivă :)

Oricum, dacă aveți ocazia să mergeți la vreun curs la Otiliei, vă recomand s-o faceți.

Comment » | Educatie

Un articol frumos despre alaptare

February 3rd, 2014 — 12:31pm

Am dat azi peste un articol foarte frumos si valoros despre alaptare. Recomand aceste randuri fiecarei viitoare mamici, tuturor taticilor dar si bunicilor :) pentru a sprijini o proaspata mamica.

Citez aici un paragraf :

“sanul gol semnifica o productie crescuta de lapte, iar sanul plin se traduce prin incetinirea producerii. In Romania exista conceptia gresita ca, daca sanul este gol, mama nu mai are lapte (motiv pentru care se ofera cu prea multa usurinta lapte praf), si ca, pentru a pune copilul la san, trebuie sa asteptam umplerea sanului. Un bebelus goleste la o masa aproximativ 80% din laptele existent in san, iar productia de lapte are loc in continuu, asadar sanul nu este niciodata complet gol. Punand copilul la san de fiecare data cand acesta cere, asiguram o productie de lapte adecvata cererii. Asteptand umplerea sanului, nu facem decat sa incetinim productia de lapte.”

Daca v-am starnit interesul, gasiti tot articolul aici: http://alapteaza.ro.

 

Comment » | Bebe, Diverse, Educatie, Sfaturi

Doi ani, doua achizitii frumoase

December 13th, 2013 — 2:40pm

Vreau sa marchez azi doua achizitii pe care Ana le-a facut zilele acestea si de care eu sunt foarte incantata.
Prima se refera la faptul ca reuseste sa adoarma singura. Daca pana acum adormea doar la san, sau in brate, sau leganata, aseara a adormit langa mine singurica.

A doua realizare pentru ea este faptul ca bea singura din canuta sau din pahar asa ca oamenii mari. Aseara a baut doua cani de ceai singurica si se vedea pe ea ca este foarte mandra ca reuseste.

Poate ar trebui sa marchez si faptul ca a inceput sa manance supica singura (ea nu a mancat supica de cateva luni bune) si deocamdata aici se cam incurca cu lingurita si mai da pe jos si poate acest lucru nu ii prea place dar se vede pe ea ca se straduieste. Noi ne-am schimbat atitudinea legata de mancatul ei si asta a influentat-o pozitiv. Ce am facut noi a fost (1) sa rarim distanta dintre mese (asta inseamna ca nu mananca nimic 2-3 ore, fara biscuiti, fara briose fara alte rontaieli) si (2) sa mancam toti 3 la masa si toata lumea mananca acelasi fel de mancare. Am fost foarte placut surprinsa cand intr-o seara mi-a cerut supica din care eu mancam cu pofta :) . I-am dat, a mancat, iar eu am ramas neutra. Nu am laudat-o excesiv, nu am mai intrebat-o daca ii place , am lasat-o sa manance fara prea multe discutii. Si a fost bine :) .

Comment » | Bebe, Educatie

Prima data la librarie

November 18th, 2013 — 9:31am

Anei ii plac foarte mult cartile :) . Ii citim mult si ea ne citeste la randul ei. E foarte simpatica cum incearca sa mimeze cititul din carti a caror continut il cunoaste.

Cartile care ne plac cel mai mult acum, la 2 ani si 2 saptamani sunt urmatoarele:

  1. Colectia Bobita si Buburuza
  2. Cartile Luciei Muntean:
  3. O enciclopedie ampla pentru cei mici primita cadou de la bunica Maria. In enciclopedia aceasta sunt descrise multe notiuni (de exemplu stiluri de dans, continentele, animalele si pasarile), sunt poezii si cantecele, alfabetul, numerele.

Vineri i-am propus Anei sa mergem la plimbare in oras si i-am mai spus ca daca vrea o sa intram intr-o  librarie. M-a pus sa ii explic ce inseamna librarie si cand a auzit ca e vorba de o camera cu multe carti m-a lasat sa o imbrac repede repede si am pornit la drum. Anei i-a placut camaruta plina de carti a librariei Bookstory. Ne-am ales (mai mult eu am ales) si o carticica pe care sa o ducem acasa. Este vorba despre Pozna lui Jackie aparuta la editura Cartea Copiilor. 

Ana a implinit 2 ani si nu stiu daca o sa apucam sa scriem despre cum au trecut acesti 2 ani. Dar foarte pe scurt eu pot spune ca s-a schimbat mult, e o fetita inteleapta si echilibrata. Vorbeste foarte bine (pot spune ca vorbeste ca un adult dar inca nu il poate spune pe R), canta mult (de multe ori ne canta in loc sa ne vorbeasca), ii plac jucariile de plus (pe care le iubeste mult si le spune asta foarte frumos), ii place sa se joace cu lego duplo, stie foarte multe poezii si cantece.
Se culca tarziu (pe la 11-12 noaptea), mananca destul de bine (dar are ea preferintele ei cu care eu m-am obisnuit :) ) si la 2 ani are 10 kg :) .
Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru binecuvantarea pe care ne-a dat-o prin Ana.

Comment » | Bebe, Diverse, Educatie, Sfaturi

Idei amestecate dupa cursul de Comunicare Non-Violenta

February 5th, 2013 — 1:54am

In weekend-ul ce tocmai a trecut am participal la cursul de CNV sustinut de catre Monica Reu, la Cuibul Berzelor. Pe aceasta cale ii multumesc inca o data Monei pentru informatia impartasita si – bineinteles – sotiei, pentru ca m-a inscris la curs.

Sotia mea a urmat acelasi curs acum cateva luni si banuiam ca e foarte important pentru ea sa particip si eu. N-am ezitat cand m-a intrebat daca vreau sa particip, dar sincer, nu stiam la ce sa ma astept de la acest curs. Daca spun ca mi-a depasit asteptarile, e prea putin spus. Mi-a deschis mintea si cu siguranta de acum in colo voi fi un tata mai bun.

Intotdeauna am incercat sa lupt impotriva ideilor preconcepute, iar cursul asta a scos FOARTE multe la iveala. Pe de-o parte mi se pare ca noi romanii, ca popor, suntem fucked-up up rau de tot pe parte de educatie, iar pe de alta parte mi se pare ca totusi avem o sansa, vazand oameni deschisi la minte, dornici sa le ofere copiilor o educatie mai buna. Da, avem multi olimpici, bla bla, dar nu la asta ma refer. Ci la educatia copiilor incepand de la 1-2 anisori. De ce zic ca suntem dusi cu pluta rau de tot? Pentru ca, intr-un anumit context, am pus intrebarea “doar in Romania e asa sau e o chestie generalizata?” iar raspunsurile m-au uimit.

Am avut norocul sa avem la curs o mamica (romanca) ce locuieste in Cehia si spunea ca diferentele sunt foarte mari in modul in care parintii de acolo isi trateaza copii. Apoi, o alta mamica spunea ca o prietena de-a ei din Spania recunoaste familiile de romani pe strada prin simplul fapt ca sunt singurii care urla la copii. Wait, what? Da, atat de ratati suntem.

Nu ma refer la faptul ca ne batem copii – sper ca majoritatea parintilor au renunta la metoda asta – ci la pleiada de “nu-i voie”, “nu pune mana”, “te fura tiganu”, “nu fa X, nu fa Y” si nelipsitul “daca faci A primesti B”, plus multe altele. Credeam ca daca nu-mi bat copilul sunt un parinte bun, dar wow, ce m-am inselat. Adica, probabil nu sunt un parinte rau, dar pot fi mult mai bun.

Mama, tata, daca cititi aceste randuri, nu va acuz deloc, voi ati facut o treaba foarte buna, m-ati crescut bine, atat pe mine cat si pe fratele meu. Iar daca vreau sa va trimit la cursul urmator, motivul e unul singur, pentru ca pe Ana vreau s-o cresteti si mai bine, atunci cand v-o lasam in grija.

Revenind, mi-e greu sa scriu aici tot ce-am invatat in cele 2 zile de curs, dar daca aveti ocazia, nu ezitati sa mergeti. Pe mine m-a ajutat foarte mult si cred ca am facut progrese chiar din a 2-a zi.

Dupa vacanta de Craciun, Ana a refuzat complet sa mai vina la mine in brate atunci cand se trezea noaptea. Prin urmare, sotia mea era foarte obosita iar eu ma simteam prost pt ca nu puteam s-o ajut cum faceam inainte. Pana cand noaptea trecuta, i-am spus Anei: “Ana draga, mama e foarte obosita si are _nevoie_ sa se odihneasca, sa doarma. Nu vrei, te rog, sa vii la mine in brate?”. Si ce sa vezi, a intins mainile si a venit la mine. Culmea e ca, mi se pare ca acelasi mesaj i-l transmiteam si inainte, insa cu siguranta erau alte cuvinte si alt ton.


Hmmm… e tarziu (2AM) si-as mai scrie multe despre curs dar trebuie aleg sa ma culc. N-as publicat articolul neterminat, dar daca nu-l public, va ramane un draft probabil pt totdeauna.

1 comment » | Educatie

Back to top