• Din nou online

    Acest blog era găzduit pe același server cu blog-ul „personal”. Așa cum povesteam acolo, am avut ceva probleme tehnice cu serverul, așa că și Jurnalul de Familie a luat pauză câtiva ani.

    Am restaurat blog-ul personal în vacanța de iarnă, iar acum mi-am făcut timp să restaurez și jurnalul ăsta. Între timp a expirat și domeniul - noroc că nu l-am cumpărat nimeni între timp.

    Nu mai ținteam minte prea bine ce am scris pe aici și am fost surprins să descopăr 73 de articole. Dacă pe blog-ul personal ziceam că nu i-am simțit lipsa, aici pe Jurnal de Familie îmi pare rău că nu am continuat și n-am salvat amintiri cu Victor (care imediat face 4 ani). Recitind articolele am regăsit amintiri pierdute cu Ana.

    Din cele 73 de articole, am decis să șterg 2 dintre ele. Erau despre restaurantul Lotus, care între timp și-a schimbat locația și probabil meniul. Oamenii erau la început și au dat-o puțin în bară. Dacă o să le mai trec pragul, revin cu un review.

    Din păcate, a trebuit să renunț la comentariile existente. Când blog-ul vechi a fost afectat, „am primit la pachet” și o mulțime de comentarii spam. N-am chef acum să stau să le separ comentariile spam de cele bune.

    Pentru comentariile ce vor urma, am ales să folosesc Disqus.

  • Auto înțărcarea - sau cum s-a înțărcat Ana singura

    Ana are acum 3 ani si aproape 3 luni. Merge la gradinita la program scurt, a devenit mai interactiva de cand merge acolo si totodata parca e tot mai inteleapta pe zi ce trece.

    Vreau sa povestesc putin cum a decurs la noi procesul intarcarii. Eu personal am fost foarte determinata sa merg pe o intarcare ghidata de copil, fara plansete, fara minciuni ca tzitzi nu mai are lapte sau tot felul de pacaleli.

    Asa ca am lasat lucrurile sa decurga de la sine. Incepand de la 2 ani si jumatate Ana a inceput sa rareasca numarul alaptarilor ziua sau noaptea. Au fost zile cand manca doar o data seara, sau zile cand manca de maxim 3 ori tzitzi in timpul zilei si noaptea de 1-2 ori.
    Incet incet a miscorat si timpul petrecut la tzitzi. Chiar daca sugea de 3-4 ori pe zi tragea de 4-5 ori si gata. Am ajuns pe la 2 ani si vreo 11 luni cand la un moment dat mi s-a parut ca a uitat sa suga si chiar am glumit cu ea si i-am zis ca oare ce face ca parca parca nu mai stie sa pape tzitzi. Si ea mai mult statea acolo la san ca ii placea :). Dupa 3 ani frecventa alaptarilor s-a rarit si mai mult, a supt doar 1 data pe zi sau maxim de 2 ori. Pe la 3 ani si 1 luna a facut o stomatita cu gingii inflamate si afte in gurita. Desi putea sa manance mancare solida, nu putea sa suga. Acela a fost momentul in care Ana a debutat intarcarea. Chiar si dupa ce i-au trecut aftele nu a mai vrut tzitzi.
    Au trecut deja 2 luni de atunci si in aceste 2 luni a mai tras maxim de 3 ori din tzitzi si atat. Uneori imi spune ea singura ca s-a intarcat si ii da multi multi pupici la tzitzi si de multe ori adoarme cu capul pe ea. Personal cred ca stomatita aceea a fost cea care a declansat intarcarea Anei. Chiar daca stomatita a deranjat-o nu cred ca intarcarea a fost pentru ea un proces dureros.
    Nu stiu daca e o coincidenta sau nu, dar la noi intarcarea a coincis si cu inceperea gradinitei.

    Eu pot spune ca au fost 3 ani de alaptare continuua si la cerere, 3 ani in care am avut multe de invatat de la un copil minunat, 3 ani in care am evoluat eu ca mama, si 3 ani care m-au invatat ca de multe ori daca las lucrurile sa decurga firesc finalul e unul fericit.

    La fel a fost si cu trecerea de la scutec la olita. Cred ca pe la 2 ani si 7 luni am inceput sa o las pe Ana fara scutec prin casa dar si pe afara dupa ce i-am explicat bine procesul si la ce se foloseste olita. In 2 saptamani Ana a scapat de scutec, a avut accidente foarte putine si intr-o luna a scapat si de scutecul de noapte.

  • Ana la 2 ani și 9 luni

    O scurtă intrare în jurnal, să ne amintim momentul.

    Chiar în ziua în care a „implinit” 2 ani și 9 luni, Ana a început să mearga bine pe bicicletă. Până atunci dădea jumate de pedala în spate, jumate în față. Acum merge foarte frumos dar mai trebuie să se obișnuiască cu frâna :)

    Are și o trotinetă (cu 2 roți în spate) pe care se dă destul de bine. A prins gustul de ceva vreme, din Decathlon, unde se dădea la fiecare vizită.

    Cred că de vreo lună (sau mai mult) Ana a scăpat de scutec. Inclusiv noaptea. Desigur, au fost vreo 2 accidente însă pentru asta s-a inventat cearșaful impermeabil.

    A început să-i fie frică de tunete după o experiență neplăcută cu un foc de artificii organizat aproape de parc.

    De vreo 2 săptămâni și-a spart capul. Are momente în care nu se uită pe unde merge. S-a lovit de colțul unui hidrant aflat pe holul blocului. N-am observat sângele decât a doua zi când am văzut scoarța.

    Vrea să se spele pe dinți aproape de fiecare dată, fără prea mult tam-tam. Asta după ce am cumpărat o carte cu mersul la dentist, din seria First Experiences de la Usborne.

    Am intrat într-un program destul de „normal” în care ne culcam pe la 10:30 - 11:00 PM. De multe ori chiar Ana spune „hai să ne culcăm”.

    Încă mai papă țiți :)

    Cam atât. Până împlinește 3 ani nu cred că mai apucăm să scriem ceva.

  • Despre limite cu Otilia Mantelers

    Au trecut deja 2 săptămâni de când am fost la cursul ținut de Otilia Mantelers însă abia acum am găsit timp să scriu.

    Sincer, nu știam la ce să mă aștept de la curs, dar soția a zis „du-te” și mă bucur că am ascultat-o. Ea a fost cu o zi înainte la un curs despre somnul copiilor - tot cu Otilia - și i-a plăcut foarte mult.

    Mi-a plăcut și mie cursul, dar am oarecum sentimente mixte. Otilia practică playful parenting și face terapie prin joacă. Eu am început de ceva vreme să citesc Playful Parenting (link Amazon) și sunt aproape la final, așa că la curs m-am simțit ca la școală: am citit lecția înainte dar experiența și ghidarea profesorului sunt ceea ce fac o lecție reușită. Asta mi-a plăcut.

    Nu pot să zic că avem probleme mari cu Ana - de cele mai multe ori ne înțelege și nu suntem forțați să-i impunem limite. Suntem norocoși, ceilalți părinți de la curs povesteau tot felul de lucruri. Și poate asta a fost partea oarecum negativă a cursului - Otilia a permis prea multe întrebări, lăsându-mi impresia că nu a fost timp destul pentru a termina tot ce și-a propus. Hmm... probabil că dacă eram unul din părinții cu multe întrebări partea aceasta mi s-ar fi părut pozitivă :)

    Oricum, dacă aveți ocazia să mergeți la vreun curs la Otiliei, vă recomand s-o faceți.

  • Un articol frumos despre alaptare

    Am dat azi peste un articol foarte frumos si valoros despre alaptare. Recomand aceste randuri fiecarei viitoare mamici, tuturor taticilor dar si bunicilor :) pentru a sprijini o proaspata mamica.

    Citez aici un paragraf :

    "sanul gol semnifica o productie crescuta de lapte, iar sanul plin se traduce prin incetinirea producerii. In Romania exista conceptia gresita ca, daca sanul este gol, mama nu mai are lapte (motiv pentru care se ofera cu prea multa usurinta lapte praf), si ca, pentru a pune copilul la san, trebuie sa asteptam umplerea sanului. Un bebelus goleste la o masa aproximativ 80% din laptele existent in san, iar productia de lapte are loc in continuu, asadar sanul nu este niciodata complet gol. Punand copilul la san de fiecare data cand acesta cere, asiguram o productie de lapte adecvata cererii. Asteptand umplerea sanului, nu facem decat sa incetinim productia de lapte."

    Daca v-am starnit interesul, gasiti tot articolul aici: http://alapteaza.ro.

     

  • Reductorul

    Ca orice părinte, așteptam și noi momentul în care Ana își face treburile pe oliță. Cred că de vreo 6-8 luni încoace am tot încercat s-o învățăm cu olița, însă fără să insistăm prea tare. Nu a vrut nici cum. Am renunțat la idee și-am așteptat „să vină timpul”.

    Acum vreo două săptămâni ne-a spus ea din senin: „Vreau reductor!”. De unde i-o venit ideea? Nu știu. Cu siguranță a văzut undeva, bănuim că la Matei - băiețelul nașilor - când am fost la ziua lui. Nu prea ne-o venit să credem când a cerut să-i cumpărăm reductor, prin urmare nu ne-am grăbit să-l cumpărăm. Până sâmbăta trecută, când a stat vreo oră pe el - așa încântată a fost :))

    Bineînțeles, n-am scăpat de scutec dar e un pas important. Oricum copiii până pe la 2 ani jumate - 3 ani nu au capacitatea fizică să-și țină nevoile.

    Așadar dragi părinți (note to self - pe când vine bebe 2) dacă nu merge treaba cu olița, încercați si reductorul, dar nu într-un mod direct. Lăsați copilului impresia că are de unde alege. Sugerați-i că există și posibilitatea de a face pe reductor, lăsați-l să și-l dorească.

    Noi am cumpărat reductorul din Auchan iar după ce l-am pus pe toaletă ne gândeam cum să improvizăm/construim o scară să se poate urca Ana singură pe el. Abia azi mi-a venit idea să caut pe net. I-a priviți mai jos, nu-i așa că-i un produs practic?

    reductor cu scara

    Eh... noi va trebui să ne mulțumim cu reductorul clasic și probabil vom cumpăra un înalțător:

    inaltator baie

  • Hai să plângă tata!

    Deja treaba asta durează de vreo lună. Nu mai știu cum sau de unde a început* dar Anei îi place să ne jucăm de-a plânsul. Și mă pune să plâng de zeci de ori pe zi. Scriu pe blog ca să ținem minte, poate e ceva important.

    Eu de obicei îi intru in joc și mă fac să plâng. O întreb și pe ea ce motiv am să plâng și de obicei  plâng după jucării. Mai sunt cazuri în care plâng după o brioșă, o felie de pâine sau altceva, însă rar. Și mă pun și plâng că nu am jucării și sunt supărat. Îi cer ei să-mi dea o jucărie și de cele mai multe ori răspunde cu „Nu!” și se distrează foarte tare. Îi place să spună nu, să dețină controlul. Iar eu plâng în continuare și îi tot cer. Câteodată îmi dă ceea ce îi cer. Iar când e vorba de mâncare și-i spun că mi-e foame parcă îmi dă mai repede.

    Dacă eu n-am chef să mă joc, merge la mami sau la buni (când e la noi). Însă la mami îi dă rapid tot ceea ce îi cere.

    --

    *cred că i-am sugerat noi jocul ăsta, încercând să-i scoatem la iveală unele sentimente

  • Somnul Anei la 2 ani si cateva luni

    Foarte pe scurt vreau sa marchez cateva lucruri legate de somnul Anei, acum la 2 ani si aproape 3 luni:

    • a inceput sa doarma toata noaptea si sa nu se mai trezeasca pentru tzitzi
    • adoarme cu buni singura ziua (cred ca bunica Maria ii canta sau ii citeste povesti si Ana adoarme singura)
    • in seara asta a adormit complet fara mine: tati dormea langa ea si eu i-am spus ca ma ridic din pat si ma duc in bucatarie ca am ceva de lucru. Ea mi-a spus ca e ok si am mers in bucatarie. Am auzit-o cum isi canta singura cantecele de somn, apoi am auzit-o cum s-a tot foit si intr-un final, dupa vreo 30 de min am mers sa vad ce face iar ea dormea frumusel.

    Asa ca am cateva sfaturi pentru mamicile ale caror copii se trezesc noaptea:

    • nu va stresati, nu va fi mereu asa
    • lasati lucrurile sa decurga de la sine, nu fortati copilul sa faca cum vreti voi. Intelegeti ca si ei au o personalitate pe care noi ca parinti o respectam.
    • nu va lasati indimitate de oamenii care va dau sfaturi sa nu alaptati :). E cel mai frumos si cel mai linistitor lucru pentru un bebelus si pentru un copil ! Si da, sa stiti ca odata cu trecerea timpului mesele de noapte se vor rari. Trezirile de noapte sunt generate de multe lucruri: o cina grea la stomac, sete, nelinisti adunate de peste zi, nevoia de a merge la toaleta, nevoia de a sti ca mama e aproape.

     

  • Prima ieșire la pizza

    Mâine mergem la ziua lui Matei (face 2 ani) și încă nu avem cadou. Ana a sugerat să-i luăm un Lego așa că ne-am pornit să-l cumpărăm. I-am promis că mergem și la pizza. Fiindcă mami are treabă (curățenie la străbunica - aka baba) am mers doar noi doi. Am mers în Iulius Mall, la Auchan, pentru că știam că acolo e cel mai bun preț la Lego[1].

    Ajunși acolo, Ana s-a comportat exemplar. Am pus-o în căruciorul de cumpărături, am mers la raionul de jucării, am luat o cutie de Lego + o bază de construcție, apoi am mers la casă și am plătit. De obicei vroia jos din cărucior, se plimba printre jucării, se juca cu unele și apoi le punea înapoi. Acum nu, a stat în cărucior, liniștită. Mi-a cerut de câteva ori să desfacem Lego, dar i-am explicat că trebuie să-l desfacă Matei.

    Cam lungă introducerea, dar ajungem și la pizza. Am dus Lego în mașină și apoi ne-am îndreptat spre Pizza Hut. Ne-am așezat la masă, ea pe un scaun cu spătar rotund cum avem acasă. Am comandat o pizza quattro formaggi cu blat subțire și o cafea lungă. A fost foarte fain, greu de descris în cuvinte. Mi-am savurat cafeaua, am mers să ne uităm pe geam la lacul înghețat, ne-am uitat după avioane și am așteptat răbdători pizza. Când a venit pizza și-a pierdut răbdarea și a vrut să mănânce rapid - cum face de obicei când scoatem ceva fierbinte din cuptor. I-am tăit bucățele și m-am pus pe suflat - să le răcesc. Apoi am mâncat amândoi liniștiți.

    Spre sfârșit a început să se tolănească în scaun, semn că vine somnicul. Am plătit rapid și ne-am îndreptat spre mașină. Am îmbrăcat-o, am pus-o în scăunel, am dat drumul la cutiuța muzicală și am pornit înapoi spre casă. Bănuiesc că a adormit instant.

    Ajunși la bloc și mașina parcată, am luat-o în brațe și-am dus-o așa până acasă, în pat. Dormea buștean așa că am reușit s-o și dezbrac.

    Și așa a fost prima ieșire la pizza între tată și fiică.

    Ana doarme

     

    [1] Tot de la Auchan i-am luat Anei un Lego exact la fel - acum vreo lună - pentru cadoul de Crăciun.

  • Doi ani, doua achizitii frumoase

    Vreau sa marchez azi doua achizitii pe care Ana le-a facut zilele acestea si de care eu sunt foarte incantata.
    Prima se refera la faptul ca reuseste sa adoarma singura. Daca pana acum adormea doar la san, sau in brate, sau leganata, aseara a adormit langa mine singurica.

    A doua realizare pentru ea este faptul ca bea singura din canuta sau din pahar asa ca oamenii mari. Aseara a baut doua cani de ceai singurica si se vedea pe ea ca este foarte mandra ca reuseste.

    Poate ar trebui sa marchez si faptul ca a inceput sa manance supica singura (ea nu a mancat supica de cateva luni bune) si deocamdata aici se cam incurca cu lingurita si mai da pe jos si poate acest lucru nu ii prea place dar se vede pe ea ca se straduieste. Noi ne-am schimbat atitudinea legata de mancatul ei si asta a influentat-o pozitiv. Ce am facut noi a fost (1) sa rarim distanta dintre mese (asta inseamna ca nu mananca nimic 2-3 ore, fara biscuiti, fara briose fara alte rontaieli) si (2) sa mancam toti 3 la masa si toata lumea mananca acelasi fel de mancare. Am fost foarte placut surprinsa cand intr-o seara mi-a cerut supica din care eu mancam cu pofta :). I-am dat, a mancat, iar eu am ramas neutra. Nu am laudat-o excesiv, nu am mai intrebat-o daca ii place , am lasat-o sa manance fara prea multe discutii. Si a fost bine :).

  • Prima data la librarie

    Anei ii plac foarte mult cartile :). Ii citim mult si ea ne citeste la randul ei. E foarte simpatica cum incearca sa mimeze cititul din carti a caror continut il cunoaste.

    Cartile care ne plac cel mai mult acum, la 2 ani si 2 saptamani sunt urmatoarele:

    1. Colectia Bobita si Buburuza
    2. Cartile Luciei Muntean:
    3. O enciclopedie ampla pentru cei mici primita cadou de la bunica Maria. In enciclopedia aceasta sunt descrise multe notiuni (de exemplu stiluri de dans, continentele, animalele si pasarile), sunt poezii si cantecele, alfabetul, numerele.

    Vineri i-am propus Anei sa mergem la plimbare in oras si i-am mai spus ca daca vrea o sa intram intr-o  librarie. M-a pus sa ii explic ce inseamna librarie si cand a auzit ca e vorba de o camera cu multe carti m-a lasat sa o imbrac repede repede si am pornit la drum. Anei i-a placut camaruta plina de carti a librariei Bookstory. Ne-am ales (mai mult eu am ales) si o carticica pe care sa o ducem acasa. Este vorba despre Pozna lui Jackie aparuta la editura Cartea Copiilor. 

    Ana a implinit 2 ani si nu stiu daca o sa apucam sa scriem despre cum au trecut acesti 2 ani. Dar foarte pe scurt eu pot spune ca s-a schimbat mult, e o fetita inteleapta si echilibrata. Vorbeste foarte bine (pot spune ca vorbeste ca un adult dar inca nu il poate spune pe R), canta mult (de multe ori ne canta in loc sa ne vorbeasca), ii plac jucariile de plus (pe care le iubeste mult si le spune asta foarte frumos), ii place sa se joace cu lego duplo, stie foarte multe poezii si cantece.
    Se culca tarziu (pe la 11-12 noaptea), mananca destul de bine (dar are ea preferintele ei cu care eu m-am obisnuit :) ) si la 2 ani are 10 kg :).
    Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru binecuvantarea pe care ne-a dat-o prin Ana.

  • Vacanta Creta 2013 - Hotel Albatros - Hersonissos

    După luna de miere petrecută în Norvegia, n-am mai avut parte de o vacanță ca la carte. Am zis că anul ăsta trebuie să reparăm acest lucru așa că am ales o vacanță în Creta. Nu prea suntem noi cu plaja și statul la soare dar am considerat că la pitică i-ar prinde bine niște aerosoli.

    Am cumpărat vacanța prin aprilie de la Tui Travel Center (Eurolines) de pe str. Napoca 2-4 (Cluj-Napoca). Finii noștri își cumpăraseră de la ei vacanța pentru luna de miere în Republica Dominicană așa că am avut încredere în agenție.

    Am ales să mergem în Creta mai mult din întâmplare, niște prieteni vroiau să meargă acolo și noi n-am avut nimic împotrivă. S-a dovedit a fi o alegere foarte bună, ne-am simțit minunat și vremea a fost excepțională pentru perioada aleasă (26 august - 2 septembrie.). Am avut 30°C ziua, cu un vânt plăcut care te făcea să nu simți căldura. Iar seara/noaptea erau 24-25°C.

    Drumul cu avionul a fost ok, Anei i-a plăcut să vadă norii - sau zăpada - cum a zis prima dată când i-a văzut. A dormit o bună bucată din ambele zboruri, doar la prima aterizare s-a plâns că o dor urechile.

    Hotelul a fost foarte fain, aproape de plajă (~50m), camera mare*, mâncarea bună (demipensiune) și un mic loc de joacă pentru copii. Plaja a fost destul de mare, cu nisip fin și ceva stânci la intrarea în mare. Dar foarte ok comparat cu alte zone de pe insulă. Ana s-a putut juca liniștită în nisip. În mare n-a vrut să intre iar în piscină a intrat doar în ultima zi. Prânzul l-am luat aproape în fiecare zi pe terasa Ammos din apropiere unde am încercat tot soiul de fructe de mare, gătite excepțional de fiecare dată.

    N-am mers în nici o excursie, nu am vrut să-i stricăm Anei somnul de amiază, dar erau destule de vizitat în zonă. Nu ne-am bronzat aproape deloc, am lenevit dormind pâna la 9:30, ne-am relaxat și ne-am gândit că anul viitor trebuie neapărat să ne luăm vacanța de 10 zile.

    *am optat pentru camerele „superioare” din hotelul nou construit. Camerele vechi nu au un review așa bun. Aveți grijă ce alegeți dacă doriți să mergeți la acest hotel.

    20130826_182930

    20130827_130014

    20130827_130024

    20130827_140934

    20130829_102833

    20130829_164354

    20130830_123032

    20130830_124634

    20130831_185633

    20130901_132024

    20130901_211418

    20130901_223737

  • Ana la un an si 8 luni

    Ana a început să vorbească din ce în ce mai bine, formează propoziții și spune poezii! Da, spune pozeii, e greu de crezut. Am încercat s-o filmăm însă nu prea se lasă filmată, vrea telefonul când îl vede. Totuși, am surprins-o câteva secunde :)

    Ne surprinde în fiecare zi cu o expresie sau cu o frază nouă. Însă cea mai tare până acum a fost conversația de mai jos. Contextul: are un film în care își pune în cap un lighean și ne tot cere să-i arătăm filmul. Însă în loc să zică lighean, ea zicea iglean.
    - Ana, spune te rog corect: lighean
    - Nu vreau
    - Dar tu știi să spui corect?
    - Da
    - Atunci, hai spune corect, să văd că știi
    - Lighean!

    Dacă până atunci aveam doar bănuieli că e șmecheră, conversația asta a înlăturat orice urmă de îndoială.

  • Pastura sau painea albinelor

    In concordanta cu ceea ce am scris ieri despre antibiotice, am descoperit azi inca un produs natural si cu multe efecte bune. E vorba despre un produs apicol numit "Pastura" sau painea albinelor.
    Vreau sa il incerc impreuna cu intreaga familie pentru proprietatile sale imunostimulatoare.

    Am dat o cautare rapida pe net si am gasit multe articole despre pastura. Se spune ca pastura are o valoare terapeutica si antibiotica de 3 ori mai mare decat cea a polenului. Continutul sau ajuta la:

    • detoxifierea organismului
    • stimulearea imunitatii
    • tratarea anemiei
    • afectiunile ficatului
    • afectiuni ale sistemului nervos
    • tratarea calcemiilor.

    Mai multe detalii despre pastura gasiti la o cautare pe net. Eu am folosit ca surse:

  • Alternative naturale la antibiotice

    Acum cateva saptamani am participat la un workshop foarte interesant care prezenta alternativele naturale la antibiotice.  Prezentarea a fost sustinuta de Dr. Oana Corfariu, un om foarte cald si un medic didicat. Mai multe despre activitatea ei puteti gasi pe sublimartnatura.wordpress.com.

    Prelegerea a fost axata pe produse pentru cei mici. Doamna doctor ne-a descris produse care se pot administra incepand cu varsta de 6 luni. Evident, pentru orice produs trebuie recomandarea medicului dar e foarte bine de stiut ca exista astfel de alternative.

    Cred ca e foarte util pentru parinti sa participe la astfel de prezentari deoarece multi medici recomanda prea usor folosirea antibioticelor fara a incerca si altceva inainte.

    Doamna doctor ne-a prezentat produse cu proprietati multiple, de exemplu Colostrum Plus care se poate folosi pentru orice fel de infectii inca de la varsta de 6 luni. Are proprietati antivirale, antimicotice, se poate folosi pentru re-echilibrarea florei intestinale, in caz de enterocolita sau diaree.
    Apoi am trecut in revista beneficiile argintului coloidal (exista pe piata diverse produse care contin argint coloidal in diverse concentratii).

    Alte produse despre care am discutat sunt vitamina C, extractul din samburi de gref si tot felul de siropuri pentru tuse sau pentru bronsiolite.

    Doamna doctor ne-a prezentat pe scurt si cateva alternative naturiste la antibiotice pentru adulti. A vorbit mai ales despre uleiurile esentiale cum ar fi uleiul de turmenic, ulei esential de cimbrisor/cimbru, ulei de oregano si altele.

    Mi-a fost util acest workshop si va indrum sa consulati programul prezentarilor pe site-ul doamnei doctor, sau daca aveti probleme sa mergeti cu incredere la o consultatie.
    Toate produsele despre care am vorbit mai sus nu se pot lua "dupa ureche", ci precum in cazul medicamentelor trebuie un consult medical si in functie de natura afectiunii doamna doctor va poate recomanda un tratament naturist !

    Un lucru foarte important este si faptul ca produsele pe care vi le recomanda doamna doctor se pot folosi de catre bebelusi, copii si chiar gravide. Tin minte cat de greu am facut fata unor raceli cumplite pe perioada sarcinii. Ce bine era daca stiam atunci de alternativele acestea naturale !