• Jurnal de carantină (partea întâi)

    Aveam în gând să scriu o postare de genul “Life is good”, să fiu recunoscător pentru ce avem. Copiii erau sănătoși. Bunicii erau sănătoși și ne ajutau cu luatul copiilor de la grădi / școală. Toate ne mergeau bine.

    Apoi a ajuns epidemia asta și la noi în țară. Suntem toți sănătoși, life is still good. Dar o să fie nasol pe viitor din cauza efectelor asupra economiei. Și mi-a cam pierit cheful de scris.

    Anyway, în 12 martie atât eu cât și Raluca ne-am adus calculatoarele de la birou acasă (we’re desktop people) și de atunci am ieșit doar pentru strictul necesar. În 11 martie s-au închis școlile.

    Ne-am făcut ceva provizii, dar nu exagerat - am luat doar 4 pachete de hârtie igienica :))

    Oricum aveam un congelator mare plin cu legume din grădina soacră-mii (buni Didi). Drojdie n-am prea găsit, dar Raluca a descoperit maiaua de câțiva ani, deci facem pâine cu maia. Nu avem dezinfectanți și nici măști.

    O aducem pe buni Didi în fiecare dimineață la noi, să stea cu copiii cât timp noi lucrăm. Seara o ducem înapoi. În prima zi am încercat făra ea, dar n-am prea reușit să lucrăm.

    Tot în primele zile am zis că relaxăm politica în ceea ce privește desenele animate și-i lăsăm să se uite jumate de oră pe zi. După vreo 4 zile, văzând efectul ecranului asupra copiilor, am hotărât că totuși nu-i ok și revenim la politica cu desene doar în weeekend. Avem noroc că-s doi și se joacă împreună.

    Ana și Victor se joacă cu șinele de tren

    Avem noroc că stăm la casă și pot să iasă afară în curte. Și avem mare noroc cu buni Didi, bineînțeles. Cred că pentru alte familii e foarte grea această perioadă.

    Ana a primit teme de la școală și le face în fiecare zi. Victor a primit și el ceva activități dar nu prea are chef de ele :))

    Cu atâta timp liber, Ana a terminat de citit prima serie din Pisicile Războinice - de Erin Hunter[1]. Duminica din 8 martie am cumpărat prima carte din serie. Speram să iau mai multe cărți de la bibiotecă. Joi era data limită când trebuia să returnăm cărțile luate înainte. Din păcate am ajuns prea târziu, era deja pus anunțul ăsta:

    Anunț bibioteca închisă

    Sâmbăta trecută am comandat toată seria, deci avem prima carte de două ori. Dacă cineva o vrea și e destul de curajos în vremurile astea, o putem da împrumut. Marți a ajuns curierul cu cărțile și până sâmbătă au fost „devorate”.

    Pisicile Războinice - de Erin Hunter - seria 1

    Acum ne gândim dacă trecem pe colecția de Jules Verne din biblioteca bunicii sau comandăm seria 2 din Pisicile Războinice.

    [1] Erin Hunter e de fapt un pseudonim. Sunt mai multe autoare în spate.

  • Ce citește Ana (partea a 6-a)

    Victor a împlinit 4 ani lunea trecută. Sâmbătă l-am sărbătorit la un loc de joacă, cu colegi de grădi și alți priteni. Duminică l-am sărbătorit acasă, cu bunicii. Trebuiau să vină și verișorii dar… erau bolvani. Luni l-am sărbătorit din nou, la grădiniță. 3 zile, ca în povești :))

    Înainte de asta, miercuri sau joi, Raluca a returnat la bibliotecă ceea ce am împrumutat noi înainte. La schimb, a ales ea niște cărți. A fost fără Ana.

    Citește mai departe →
  • Ce le citeam copiilor la 1-3 ani + săptămâna Ponilandia

    Sâmbătă m-a întrebat un prieten ce cărți îi recomand pentru fetița lui de 3 ani.

    La 3 ani… la naiba, nu mai țin minte ce le citeam copiilor. Nu eram acasă și nu mă putea uita în bibliotecă. Victor al meu împlinește 4 ani peste o săptămână așa că i-am zis despre cărțile pe care i le citim acum. Dar prietenul ăstă, Florin să-i zicem, probabil a văzut articolul cu cărțile lui Victor și se aștepta la alt răspuns.

    Citește mai departe →
  • Ce citește Ana (partea a 5-a)

    Săptămâna ce tocmai se încheie a fost super plină pentru mine. În cele mai multe zile am ajuns acasă după ora 20, deci n-am prea fost atent la ce citește Ana.

    Vineri mi-am făcut timp și am mers cu ea la bibliotecă pentru că trebuia să returnăm cărțile împrumutate acum 2 săptămâni. Și să împrumutăm cărți noi, bineînțeles.

    Iată cu ce ne-am ales.

    Citește mai departe →
  • Ce citește Ana (partea a 4-a)

    La ce „viteză” a băgat vineri-sâmbătă-duminică, mă gândeam că luni sau marți trebuie să-mi fac timp să mă duc cu ea la bibliotecă.

    Dar nu s-a întâmplat așa. Duminică a lăsat deoparte Dosarul Popcorn pentru Ramona cea vitează, scrisă de Beverly Cleary - primită de la bunica Didi.

    Citește mai departe →
  • Ce citește Ana (partea a 3-a)

    Duminica trecută am tot aşteptat ca Ana să-mi ceară o nouă carte, dar lucrul ăsta nu s-a întâmplat. Cele 3 cărţi citite în timpul săptămânii probabil i-au stâmpărat setea de citit. De obicei citea doar o carte pe săptămână.

    Nici luni nu a pomenit c-ar vrea o carte nouă. Dar marţi când ajung acasă văd că are deja o carte nouă. Când am întrebat-o de unde o are, aflu că a împrumutat-o de la o colegă de şcoală. Ana i-a dat colegei cartea Julie din neamul lupilor şi a primit în schimb Crăciunozaurul, scrisă de Tom Fletcher. Foarte fain, zic! Oricum îmi propusesem să cumpărăm mai puţine cărţi şi să începem să folosim abonamentul de la bibliotecă.

    Citește mai departe →
  • Ce citește Ana (partea a 2-a)

    Erus și Valea Recunoștinței cumpărată sâmbata trecută are 124 de pagini, însă textul mare și grafica bogată a făcut să fie „devorată” rapid. Așa că duminică pe la prânz am auzit-o din nou pe Ana: „tatăăă, îmi cumperi o carteee?”. Mda…

    De data asta am mers singur la librărie. Eram pornit să iau Jurnalul unui puști, pentru că era o serie cu multe cărți și asta însemna că scap de stresul căutării următoarei cărți pentru câteva săptămâni.

    Citește mai departe →
  • Ce „citește” Victor (partea 1)

    Victor împlinește imediat 4 ani. Nu știe să citească încă, dar îi citim noi în fiecare seară și de obicei îi citește și bunica, înainte de somnul de amiază.

    În ultima vreme, influențat și de colegii de grădiniță, Victor a devenit mare fan Patrula Cățelușilor. A primit o pijama cu Patrula (mulțumim Adela!), avem figurinele și 2 mașini.

    Citește mai departe →
  • Ce citește Ana (partea 1)

    De vreun an sau doi, Ana și-a format un obicei: în fiecare weekend ne cere să-i cumpărăm o carte. Când doarme Victor de amiază, eu merg cu ea la librărie (de obicei la Cărturești în Iulius Mall).

    Azi fiind sâmbătă, de cum Victor a urcat în dormitor, o aud: „tatăăă, îmi iei o carteee?”. E greu să refuzi asemenea cerințe, nu-i așa?

    Citește mai departe →
  • Din nou online

    Acest blog era găzduit pe același server cu blog-ul „personal”. Așa cum povesteam acolo, am avut ceva probleme tehnice cu serverul, așa că și Jurnalul de Familie a luat pauză câtiva ani.

    Am restaurat blog-ul personal în vacanța de iarnă, iar acum mi-am făcut timp să restaurez și jurnalul ăsta. Între timp a expirat și domeniul - noroc că nu l-am cumpărat nimeni între timp.

    Nu mai ținteam minte prea bine ce am scris pe aici și am fost surprins să descopăr 73 de articole. Dacă pe blog-ul personal ziceam că nu i-am simțit lipsa, aici pe Jurnal de Familie îmi pare rău că nu am continuat și n-am salvat amintiri cu Victor (care imediat face 4 ani). Recitind articolele am regăsit amintiri pierdute cu Ana.

    Din cele 73 de articole, am decis să șterg 2 dintre ele. Erau despre restaurantul Lotus, care între timp și-a schimbat locația și probabil meniul. Oamenii erau la început și au dat-o puțin în bară. Dacă o să le mai trec pragul, revin cu un review.

    Din păcate, a trebuit să renunț la comentariile existente. Când blog-ul vechi a fost afectat, „am primit la pachet” și o mulțime de comentarii spam. N-am chef acum să stau să le separ comentariile spam de cele bune.

    Pentru comentariile ce vor urma, am ales să folosesc Disqus.

  • Auto înțărcarea - sau cum s-a înțărcat Ana singura

    Ana are acum 3 ani si aproape 3 luni. Merge la gradinita la program scurt, a devenit mai interactiva de cand merge acolo si totodata parca e tot mai inteleapta pe zi ce trece.

    Vreau sa povestesc putin cum a decurs la noi procesul intarcarii. Eu personal am fost foarte determinata sa merg pe o intarcare ghidata de copil, fara plansete, fara minciuni ca tzitzi nu mai are lapte sau tot felul de pacaleli.

    Citește mai departe →
  • Ana la 2 ani și 9 luni

    O scurtă intrare în jurnal, să ne amintim momentul.

    Chiar în ziua în care a „implinit” 2 ani și 9 luni, Ana a început să mearga bine pe bicicletă. Până atunci dădea jumate de pedala în spate, jumate în față. Acum merge foarte frumos dar mai trebuie să se obișnuiască cu frâna :)

    Citește mai departe →
  • Despre limite cu Otilia Mantelers

    Au trecut deja 2 săptămâni de când am fost la cursul ținut de Otilia Mantelers însă abia acum am găsit timp să scriu.

    Sincer, nu știam la ce să mă aștept de la curs, dar soția a zis „du-te” și mă bucur că am ascultat-o. Ea a fost cu o zi înainte la un curs despre somnul copiilor - tot cu Otilia - și i-a plăcut foarte mult.

    Citește mai departe →
  • Un articol frumos despre alaptare

    Am dat azi peste un articol foarte frumos si valoros despre alaptare. Recomand aceste randuri fiecarei viitoare mamici, tuturor taticilor dar si bunicilor :) pentru a sprijini o proaspata mamica.

    Citește mai departe →
  • Reductorul

    Ca orice părinte, așteptam și noi momentul în care Ana își face treburile pe oliță. Cred că de vreo 6-8 luni încoace am tot încercat s-o învățăm cu olița, însă fără să insistăm prea tare. Nu a vrut nici cum. Am renunțat la idee și-am așteptat „să vină timpul”.

    Citește mai departe →