• Iubire

    De vreo doua zile, Ana isi ia din cand in cand papusa in brate si incepe sa-i spuna:

    iubire, scumpa, comoara

    Iar noi nu mai putem de fericire cand o vedem :)

  • Ana la un an jumate

    Ieri Ana a împlinit un an și 6 luni. În fiecare zi ne uimește cu un cuvânt nou, cu un gest, cu ceva. Iar noi ne bucurăm mult că e sănătoasă și vioaie.

    Ana vorbește foarte mult pentru vârsta ei, spune multe cuvinte, știe să numere până la 10 (mai puțin șase și șapte care nu le pronunță - probabil din cauza ș-ului - și o ajutăm noi). Știe să facă diferența între singular și plural (hinta - hințile, mașina - mașinile, etc). Știe să completeze cuvintele dintr-o poezie sau dintr-un cântec. Știe ce cântec urmează într-un playlist doar după primele acorduri - înainte să înceapă versurile. Într-un cuvânt, e o minune, o bucurie enormă în viețile noastre.

    Și-a reglat și somnul, are un singur somn în timpul zilei iar seara adoarme pe la 22:30. E un progres destul de mare față de acum 2 luni când scria soția acest articol.

    Are zile în care mănânca bine, are zile în care mănâncă puțin. Între timp i-au ieșit 2 măsele și se simte colțul la a 3-a măseluță. Probabil și ce-a de-a 4-a iese în câteva zile.

    În greutate n-a mai luat prea mult, are aprox 9kg, dar nu ne facem griji. Majoritatea copiilor de vârsta ei nu vorbesc nimic. Ar trebui să-i consider retardați? Nicidecum! Așa nici noi nu o considerăm pe Ana ca fiind slabă doar pentru că nu se încadrează perfect în niște grafice. Un mesaj de aducere aminte că trebuie să ne uităm la copil, nu la cântar.

    Am uitat să completez la momentul respectiv, dar la câteva zile după cursul de comunicare non-violentă am reușit să-i explicăm Anei că noi dimineața mergem la servici, ne întoarcem seara, o iubim și nu o părăsim. Înainte făcea un scandal foarte mare iar acum ne face tai-tai cu mânuța. Pare că a trecut multă vreme de atunci dar asta se întâmpla acum 3 luni.

    Pe plan profesional am fost tare ocupat în cele 4 luni din anul acesta. Îi mulțumesc și pe acestă cale soției - pentru înțelegere, mamei mele și soacrei - pentru că au grijă de Ana în lipsea mea și a soției.

    În încheiere nu pot decât să repet bucuria ce-o avem în viețile noastre. Niciodată nu ne-am închipuit cât de frumos foate să fie.

  • Somnul bebelusilor vs somnul copiilor

    Vreau sa scriu acest post pentru ca daca nu o sa uit cum am evoluat noi in timp cu somnul. Poate experienta noastra va fi utila si altor parinti.

    Un articol excelent despre cum dorm bebelusii si copiii puteti citi aici: Timeline of Baby and Toddler Sleep.

    Imi plac tare mult articolele ei, si cred ca in primele luni ale Anei am citit si recitit de nenumarate ori articolul asta , dar am mai vorbit despre alaptat in alte posturi.

    Si acum pe scurt despre somn la noi:

    • In primele doua / trei luni Ana a avut un orar foarte neregulat de somn. Eu ma asteptam sa doarma de la ora x la ora y. Nici vorba. Erau nopti cand dormea si 5 ore legat si eu ma trezeam tot la 3 ore sa vad ce face de ce nu se trezeste (eram prea stresata -- trebuia sa dorm si eu bine sa fiu odihnita pentru cand se trezeste ea). Erau nopti cand se trezea la 11 si adormea pe la 2-3 noaptea si dormea pe noi nu voia sa doarma in patut. Am avut nopti cand si eu si tati am dormit pe fotoliu cu Ana dormind la noi pe burtica. Si acum cand ma gandesc imi e dor de momentele acelea cand Ana, fiind asa ca un ghemotoc mic, dormea la mine pe burtica asa de linistita :).
      Ziua dormea fara nici un program - singurul program era ca statea o ora maxim 2 treaza si apoi somn.
    • De pe la patru luni a inceput sa stea mai mult timp treaza. Cred ca in timpul zilei putea sta si 3 ore fara sa doarma. Tot cam pe la 4 luni si-a facut un ritual de somn incat avea 3 somnuri pe zi si un somn lung noaptea. Noaptea dormea de pe la 10-11 pana dimineata pe la 8 (cu nenumarate treziri pentru tzitzi), apoi dormea de pe la 10 pana la 12, de la 15-17 si seara pe la 19-20 mai dormea o jumtate de ora. Am dat niste ore aproximative, dar in fiecare zi orele de somn erau altele :). Cele 3 somnuri ziua ne-au tinut pana pe la 7/8 luni.
    • De pe la 7/8 luni a inceput sa doarma doua somnuri ziua.
    • De pe la 1 an pana la 1 an si 3 luni am avut noi o "mica" problema cu somnul. Avea doua somnuri pe zi, dar daca de exemplu al doilea somn era seara si dormea de la 19-20 sa zicem atunci nu mai voia sa doarma pana noaptea tarziu la 1-2 sau chiar pana la 4 dimineta. Am avut 2 nopti in care pana la 4 dimineta ne-am jucat. In cateva nopti am patit si ceva interesant: Ana s-a culcat la 22 si la 23 a fost in picioare cu chef de joaca si pofta de mancare. In primele nopti ne-am jucat cu ea dar apoi, discutand cu alte mamici am ajuns la conluzia ca nu e bine sa te joci noaptea cu copiii. Asa ca atunci cand s-a trezit noaptea i-am dat apa si nu am aprins lumina, i-am explicat ca toate jucariile dorm, i-am aratat pe geam ca toti vecinii dorm si chiar daca am tinut-o in brate 2 ore pana sa adoarma nu am aprins lumina si nu ne-am jucat.
      Nu se putea sa continuam asa cu adormit la 1-2 noaptea asa ca eu si tati am luat masuri. Am inceput sa o culcam mai devreme dupa-masa pe la 17 cel tarziu 18 si sa o trezim cel tarziu la 19. Apoi pe la 23 am dat stingerea. Si chair daca se mai trezea si voia sa se joace nu o lasam, o tineam in brate, ne plimbam cu ea prin casa, dar nu aprindeam lumina. Asa incet incet am reusit sa o obisnuim cu un program de somn, cel putin noaptea.
    • Acum, la 1 an si 4 luni are zile cu un somn sau zile cu doua somnuri, dar noaptea somnul e oarecum constant. Doarme de pe la 11 (chiar 12 uneori -- si la asta mai trebuie sa lucram) pana la 9-10 dimineata. Cumulat acum doarme 12 ore pe zi.

    Si ca sa nu uit, foenul ne-a fost prieten de nadejde in primele 4 luni. Erau seri cand zornaia si cate doua ore fara intrerupere. Doar asa putea sa doarma. In primele luni cand nu dormea Ana plangea destul de mult. Tragea niste plansete de se speriau si bunicii. Dar a trecut si acum plange destul de rar. Cu calm si rabdare am trecut peste asta. Am incercat tot felul de lucruri care sa o linisteasca si sa o ajute sa adoarma. Am incercat feonul, zgomot de ploaie, genoflexiuni cu ea in brate :), leganat, dansat, cantat, plimbat, scos afara. Fiecare a functionat intro oare care masura, dar cred ca cel mai important lucru este calmul si rabdarea parintilor. Un parinte linistit ii insufla si copilului o stare mai linistita (cel putin asta e parerea mea). O vad si acum pe Ana ca daca eu ma agit sau ma stresez e si ea agitata si plange. Deci indirect ii transmit starea mea.

    O alta idee importanta este legata de felul in care adorm bebelusii si copiii. Din cate am citit eu pana in jurul varstei de 3 ani ei nu prea pot adormi singuri: sa se puna in pat, sa inchida ochii si sa adoarma, asa cum facem noi adultii.
    Eu nu imi pun problema sa o invat pe Ana sa adoarma singura pentru ca nu are rost :). Are 1 an si 4 luni si a adormit "singura" cand era in manduca sau in sling, dar as putea spune ca asta intra in categoria "adormit in brate". Cum buni sta cu ea in timpul zilei mi-a povestit ca mai sunt zile in care adoarme singura in carucior afara, dar face asta fara sa o fortam noi sau fara sa planga pana adoarme. Pur si simplu se cere in carucior si adoarme. Seara adoarme numai la tzitzi.
    Pana la 1 an a adormit doar in brate sau la tzitzi si noi nu am vazut o problema in asta. Nu am pus-o in patut sa adoarma singura niciodata. Daca puteti, nu-i lasati pe copii sau bebelusi sa planga pana adorm. Nu e o metoda buna pentru a ii invata sa adoarma singuri. Sunt alte metode mai blande. Postez aici cateva linkuri care li s-au parut utile unor mamici din grupul meu de "sprijin" (cuibul berzelor):

  • Idei amestecate dupa cursul de Comunicare Non-Violenta

    In weekend-ul ce tocmai a trecut am participal la cursul de CNV sustinut de catre Monica Reu, la Cuibul Berzelor. Pe aceasta cale ii multumesc inca o data Monei pentru informatia impartasita si - bineinteles - sotiei, pentru ca m-a inscris la curs.

    Sotia mea a urmat acelasi curs acum cateva luni si banuiam ca e foarte important pentru ea sa particip si eu. N-am ezitat cand m-a intrebat daca vreau sa particip, dar sincer, nu stiam la ce sa ma astept de la acest curs. Daca spun ca mi-a depasit asteptarile, e prea putin spus. Mi-a deschis mintea si cu siguranta de acum in colo voi fi un tata mai bun.

    Intotdeauna am incercat sa lupt impotriva ideilor preconcepute, iar cursul asta a scos FOARTE multe la iveala. Pe de-o parte mi se pare ca noi romanii, ca popor, suntem fucked-up up rau de tot pe parte de educatie, iar pe de alta parte mi se pare ca totusi avem o sansa, vazand oameni deschisi la minte, dornici sa le ofere copiilor o educatie mai buna. Da, avem multi olimpici, bla bla, dar nu la asta ma refer. Ci la educatia copiilor incepand de la 1-2 anisori. De ce zic ca suntem dusi cu pluta rau de tot? Pentru ca, intr-un anumit context, am pus intrebarea "doar in Romania e asa sau e o chestie generalizata?" iar raspunsurile m-au uimit.

    Am avut norocul sa avem la curs o mamica (romanca) ce locuieste in Cehia si spunea ca diferentele sunt foarte mari in modul in care parintii de acolo isi trateaza copii. Apoi, o alta mamica spunea ca o prietena de-a ei din Spania recunoaste familiile de romani pe strada prin simplul fapt ca sunt singurii care urla la copii. Wait, what? Da, atat de ratati suntem.

    Nu ma refer la faptul ca ne batem copii - sper ca majoritatea parintilor au renunta la metoda asta - ci la pleiada de "nu-i voie", "nu pune mana", "te fura tiganu", "nu fa X, nu fa Y" si nelipsitul "daca faci A primesti B", plus multe altele. Credeam ca daca nu-mi bat copilul sunt un parinte bun, dar wow, ce m-am inselat. Adica, probabil nu sunt un parinte rau, dar pot fi mult mai bun.

    Mama, tata, daca cititi aceste randuri, nu va acuz deloc, voi ati facut o treaba foarte buna, m-ati crescut bine, atat pe mine cat si pe fratele meu. Iar daca vreau sa va trimit la cursul urmator, motivul e unul singur, pentru ca pe Ana vreau s-o cresteti si mai bine, atunci cand v-o lasam in grija.

    Revenind, mi-e greu sa scriu aici tot ce-am invatat in cele 2 zile de curs, dar daca aveti ocazia, nu ezitati sa mergeti. Pe mine m-a ajutat foarte mult si cred ca am facut progrese chiar din a 2-a zi.

    Dupa vacanta de Craciun, Ana a refuzat complet sa mai vina la mine in brate atunci cand se trezea noaptea. Prin urmare, sotia mea era foarte obosita iar eu ma simteam prost pt ca nu puteam s-o ajut cum faceam inainte. Pana cand noaptea trecuta, i-am spus Anei: "Ana draga, mama e foarte obosita si are _nevoie_ sa se odihneasca, sa doarma. Nu vrei, te rog, sa vii la mine in brate?". Si ce sa vezi, a intins mainile si a venit la mine. Culmea e ca, mi se pare ca acelasi mesaj i-l transmiteam si inainte, insa cu siguranta erau alte cuvinte si alt ton.

    ...
    Hmmm... e tarziu (2AM) si-as mai scrie multe despre curs dar trebuie aleg sa ma culc. N-as publicat articolul neterminat, dar daca nu-l public, va ramane un draft probabil pt totdeauna.

  • Masina de spalat vase - sau cum sa fii mai fericit

    De cand ne-am mutat vroiam sa ne luam masina de spalat vase. Insa tot timpul au aparut alte si alte cheltuieli, asa ca masina a intarziat sa apara. In plus, nu eram convinsi de utilitatea acesteia: 2 oameni nu murdaresc atatea vase, nu?

    Intre timp a aparut pe lume Ana si timpul nostru liber a inceput sa tinda spre zero. Din nou am avut cheltuieli peste cheltuieli si nu ne induram sa dam banii pe o masina de spalat vase. Pana recent cand am zis "gata, nu se mai poate, prea mult timp pierdem cu spalatul vaselor".

    Pe la mijlocul lui decembrie aveam masina instalata si de atunci, pot spune ca suntem mai fericiti. Nu credeam ca exista un lucru pe care sa-l poti cumpara si care sa te faca fericit. Dar da, pe noi masina de spalat vase ne face mai fericiti. Ne ofera mai mult timp liber si ne scapa de stresul vaselor. Faptul ca face si economie la apa, e doar un bonus :)

    Acum nu-mi pot imagina viata fara masina de spalat vase, si ma tot mir cum am fost atat de fraieri ca am dat banii pe alte prostii in loc sa luam masina de la bun inceput.

  • Super Revelion 2013

    Revelionul din 2012 l-am petrecut acasa, dar nu mai stiu ce-am facut. Sotia mi-a amintit ca am dansat cu pitica in brate, pe Pseudofabula celor de la Rosu si Negru, pusa pe repeat.

    Asa ca anul asta, am zis ca trebuie sa scriu pe blog ce-am facut la revelion :)

    Un prieten ne-a invitat la el, avand si el un bebe mic. Am refuzat invitatia deoacere programul de somn al Anei a fost dat peste cap in ultimele zile si abia ce-am reusit sa revenim la normal.

    In schimb, am mers la parintii mei, pregatiti sa dormim acolo, crezand ca o sa ne putem odihni mai bine. Oh, ce ne-am inselat!

    Ana a adormit pe la ora 23 iar la ora 1 (AM!) a fost in picioare. Ne-am jucat si-am ras in hohote vreo 2 ore. Apoi i s-a facut somn si am incercat s-o punem din nou in pat. Insa, fiind in casa noua[1] era tot timpul atrasa de ceva, asa ca i-a sarit somnul. Urlete si plansete ca vrea sa se joace. Am reperat figura de vreo 2-3 ori pana la ora 5:30 cand am hotarat sa ne pornim spre casa. A adormit in masina, destul de rapid. Pe la 6 am ajuns acasa si am dormit cu totii pana la ~13:45.

    [1] nu e chiar casa noua, Ana a fost de multe ori la bunici, dar niciodata nu a dormit noaptea acolo.

  • Ana, printesa noastra cu ochi frumosi

    Peste cateva zile Ana implineste un an si doua luni. Poate unii ar zice " ce repede a trecut timpul ". Daca stau sa ma gandesc bine, anul acesta a trecut repede dar pe de alta parte a trecut intens si uneori greu.
    Ana a crescut si nu mai e bebelus, cred ca ar trebui sa punem acest post la categoria copii.
    A inceput sa mearga singura de cateva saptamani si acum jocurile ei preferate sunt legate de exploratul sertarelor si al dulapurilor. Eu o las sa descopere casa si sa umble peste tot. Asa isi manifesta ea curiozitatea si nu vreau sa ii ingradesc acest avant. Nu imi doresc un copil care sa nu faca nimic si sa stea acolo unde il pui. Imi dresc un copil curios, explorator si cu spirit de initiativa. Apropo de aceste idei, cred ca mi le-am rafinat mult la un curs de comunicare non-violenta la care am fost recent. E un curs excelent si sper sa am timp sa scriu un post separat despre aceasta.

    Vreau sa notez pe scurt cum e Ana la un an si doua luni:

    • curioasa, exploratoare - dupa cum am zis colinda toata casa si vrea sa vada ce e in fiecare coltisor
    • vorbareata: raspunde la intrebari de genul: " cum te cheama ( Ana); cum face pisica ( miau ); cum face catelul ( ham ); cum face calutul ( Pleoscaie din limba ); in plus zice o gramada de alte cuvinte: mama, tata, buni, papa, apa, paine, baie
    • stie sa isi exprime nevoile: ne duce in bucatarie la chiuveta cand vrea sa bea apa, sau ne arata cu degetul paharu cu apa, plange sau se urca pe mine cand ii e somn ; se duce la baie si striga baie cand vrea sa ii facem baie
    • stie sa isi manifeste sentimentele: zambeste sau rade in hohote cand se bucura, ne pupa sau isi lipeste obrazul de obrazul nostru sa ne arate dragostea, striga, se incoarda si tremura toata cand nu reuseste sa faca un lucru sau cand facem noi ceva ce o supara
    • e ascultatoare: de cele mai multe ori intelege daca pe noi ne ingrijoreaza ceea ce face ea si asculta ce ii spunem
    • stie sa se dea jos din pat singura
    • mananca satisfacator ( nu foarte bine, dar nici rau) -are cam 8.5 kg si 74 cm; preferintele ei culinare la aceasta varsta sunt: papanasii, briosele cu nuca, sufleul de conopida
    • are 8 dintisori in fata si probabil niste maselute pe drum
    • se trezeste de cateva ori pe noapte pentru tzitzi
    • a avut cateva zile in care a fost foarte nocturna: culcat la 9-10 seara, trezit la 11 si apoi joc si voie buna pana la 3-4 dimineata - speram ca asta sa nu se mai repete si lucram la programul de somn ( asta inseamna acum 2 somnuri pe zi de la 13-14 si 17-18 si apoi culcat la 23.

    Intr-un cuvant Ana e o minune si e printesa noastra. Are niste ochi foarte frumosi cu gene lungi lungi si negre.

  • 1 anisor

    tort-ana

    Saptamana trecuta Ana a implinit 1 an. E incredibil cat de rapid a trecut timpul, parca ieri am scris articolul asta. Mai demult, parintii imi tot spuneau ce repede trece timpul iar eu nu-i prea bagam in seama. Credeam ca doar li se pare lor. Ei bine, ajungand in locul lor, acuma mi se pare si mie la fel.

    A fost un an foarte frumos. N-a fost usor, dar am incercat sa ne bucuram din plin de fiica noastra si suntem fericiti ca e sanatoasa - si la cate cazuri de copii bolnavi am auzit - am ajuns la concluzia ca asta e cel mai important lucru. Eu aproape ca am uitat de problemele cu alaptarea (despre care am tot scris) desi sotia mea cred ca le are inca bine intiparite in memorie.

    De 2 luni sotia a inceput serviciul iar pe Ana o lasam cu mama mea, care a iesit la pensie cu cateva zile inainte. Asta da coincidenta! De cand e cu bunica, Ana a inceput sa manance si altceva in afata de lapte, iar acum mananca chiar bine. Daca rezolvam si problema cu adormitul abia la ora 12 sau chiar 1 noaptea, o sa fie super :D

    Si niste ganduri aleatoare, ca e tarziu si trebuie sa ma culc:

    • A inceput sa umble mai bine, merge 2-3 metri singura iar in rest se tine cu o manuta de degetul nostru. Cred ca in 2-3 saptamani o sa umble fara ajutor.
    • Mergem in continuare la baby swim desi Ana nu prea colaboreaza in bazin.
    • A avut rozeola si vreo 4-5 zile am fost super obositi deoarece Ana a avut febra si a plans non-stop.
    • Am scris pe blog mai putin decat ne-am propus - Ana ne-a ocupat tot timpul - dar poate recuperam in perioada urmatoare.
    • Am sarbatorit la restaurantul Aroma si ne-a placut foarte mult.
    • Tortul a fost super bun!
  • Primii pasi si retete

    Ana a inceput sa faca primii pasi singura. Chiar daca reuseste sa faca doar 2-3 pasi micuti si nesiguri sunt primii ei pasi, facuti la 11 luni si o saptamana asa ca trebuia sa ii marcam pe blog.

    In fiecare zi ne uimeste cu ceva nou si e o adevarata minune sa o vedem cum creste. Are 6 dintisori, iar al 7- lea e pe drum.

    A inceput sa manance mai bine iar preferintele ei culinare includ retete cu mei sau quinoa. Doua din retetele preferate de Ana sunt:

    • Budinca de quinoa cu fructe
      Ingrediente:
      - o jumatate de ceasca de quinoa
      - 3 mere dulci - sau alte fructe
      - scortisoara sau vanilie optional
      Preparare:
      Se fierbe quionoa conform indicatiilor (cam 20 de min sub capac). Se curata merele de coaja si se taie felii.
      Se unge un vas de yena cu unt apoi se pune un strat de quinoa, un strat de mere, un strat de quinoa, un strat de mere si se da la cuptor la 180 de grade pt 25-30 de min.
      Pt bebeii mici se blenduieste. Cand blenduiti puteti adauga putina scortisoara sau vanilie.
    • Budinca de mei cu mere si branza de vaci
      Ingrediente:
      - o ceasca de mei
      - 3 mere dulci sau alte fructe
      - 100 gr branza de vaci
      - 1 galbenus sau un ou intreg - daca bebe are peste 1 an sau accepta albusul
      Preparare
      Se fierbe meiul, se scurge si se lasa la racit.
      Se curata merele. Branza de vaci se amesteca cu oul.
      Se unge cu unt un vas de yena si se pune un strat de mei, un strat de mere, branza amestecata cu ou, un strat de mere, un strat de mei si un strat de mere. Se da la cuptor pentru 30 de min, la 180 grade.
      Pentru bebeii mici se blenduieste.
  • Frigul de la botezul Anei

    Edit 2020: Între timp restaurantul a fost renovat și probabil nu mai valabil ce povesteam noi în 2012

    Restaurantul Chios este poate un simbol pentru orasul Cluj-Napoca. Este situat in parcul mare, pe malul lacului Chios. Locatia este excelenta, dar serviciile sunt proaste (in ultima vreme). Cred ca este un restaurant care "traieste" doar din nuntile de vara si din terasa de vara. De ce am spus de doua ori "vara"? Noi am avut botezul Anei acolo in luna februarie, 2012. Ne-au asteptat cu 15 grade in sala. Toti invitatii au stat cu hainele groase pe ei, si de fiecare data cand vorbim de botez ne aducem aminte de frigul pe care l-am rabdat acolo.
    Acum 4 ani, in 2008 situatia era alta la Chios. Spun asta deoarece am fost cu sotul meu acolo in 14 februarie 2008. Nu eram casatoriti pe vremea aceea si inainte sa ma ceara in casatorie am luat cina la Chios. Si atunci era iarna si frig, dar restaurantul era incalzit, era placut inauntru si erau clienti. Nu stiu ce s-a intamplat cu atmosfera calda si placuta de acum 4 ani ! Pacat de restaurant si de locatie. Serviciile are trebui sa fie mai bune. Chiosul si-a cam stricat reputatia.

    Am scris acest post deoarece tocmai ne-am intors de la botezul unor prieteni. Am fost foarte placut impresionata de restaurantul unde au facut ei botezul. E vorba de restaurantul Hora din cartierul Andrei Muresanu.

    O alta locatie foarte buna pentru botez este restaurantul Panoramic de pe cetatuie. Acolo au facut botezul nasii nostri, in martie 2012. Si atunci a nins si a fost frig afara, dar inauntru a fost asa de cald si placut. Mancarea a fost buna si aici, dar parca mai mult mi-a placut meniul de la Hora.
    Daca vreti sa alegeti restaurantul Chios pentru orice eveniment care nu e vara, va sfatuiesc sa va imbracati gros, altfel riscati sa inghetati de frig !

  • Prostia numita dublu test (pt detectarea sindromului Down)

    Ok, articolul ăsta e în draft de 1 an, cred. Vroiam sa-l documentez mai bine, dar daca nu-l publicam acum, cred ca ar fi ramas in draft definitiv. Poate voi "salva" niste parinti de la stres.

    La recomandarea medicului, sotia a facut acest dublu test. Lucru considerat standard, de altfel. Mai are rost sa mentionez ca a iesit pozitiv? A avut un scor de 1/25 când pragul de pozitiv e la 1/350. Oh, dar ce stresaţi am fost vreo câteva zile!

    Imediat am început să căutăm pe net informaţii despre acest test şi despre sindromul Down. Până la urmă am ajuns la concluzia că se bazează prea mult pe statistică şi că pot să apară diverse erori. Apoi, doar întrebând printre cunoştinţe, am aflat că multă lume a fost diagnosticată pozitiv dar copii s-au născut normal, fără nici o problemă. Hmmm, cam multe diagnosticări false. Nu-mi mai amintesc exact, dar cred că după 2 săptămâni am scăpat definitiv de stres, fiind convinşi că nu avem un risc mai mare decât alţii.

    Personal, cred că testul ăsta e o mare prostie.

    Intre timp, pagina despre dublu test de pe wikipedia a fost redirectata spre pagina de triplu test. Iar la sfarsitul articolului gasim o modificare adusa in aprilie 2012, care spune asa:

    In the UK, a double test is considered obsolete.

    Asadar, in Anglia, nu se mai face dublu test! In sfarsit si-a dat cineva seama ca-s prea multe rezultate fals pozitive! Doh!

  • Cluj - Donatii pentru o ambulanta Manastur - Grigorescu

    Intotdeauna m-am intrebat de ce nu sunt mai multe "statii" pentru ambulanta. Ar trebui sa fie 2-3 ambulante in fiecare cartier. In fine. In urma unui accident, cineva a inceput o campanie de strangere de fonduri pentru o ambulanta dedicata cartierelor Manastur si Grigorescu.

    Se doreste achizitionarea unei ambulante second-hand, ceea ce ar insemna 20.000 EUR plus alti 8.000 EUR pentru dotarea ambulantei.  Nu e o suma mare. Liviu Alexa - cel care a inceput campania - spune ca va dona 7.000 EUR, deci mai trebuie stransi inca 21.000. Gasiti pe aceasta pagina contul in care puteti dona. Eu am donat 50 RON.

    Nu trebuie sa locuiesti in Manastur sau Grigorescu pentru a dona. Oricand si oriunde te poate lovi o masina.

  • Tessa are nevoie de ajutorul nostru

    Cu toții primim pe ymsg, facebook, email, etc. tot felul de mesaje cu copii sau oameni bolnavi care cer  o donație. O parte sunt mesajele alea idioate care spune că facebook/yahoo/whatever va dona 1 dolar pentru fiecare share/click/mail/etc. Astea le inchid instant. De fapt, până să se nască Ana, închideam instant orice mesaj cu copii bolnavi. Pur și simplu nu mă interesa, nu era problema mea că cineva e bolnav. Plus că există șansa să fie doar o scamatorie pentru a aduna bani.

    Însă de când s-a născut Ana și  lumea mea s-a schimbat complet, încep să văd altfel cazurile cu copii bolnavi. E o tragedie când Ana are puțină febră sau când îi ies dinții și plânge. Nici nu vreau să mă gândesc cum e când vor fi probleme mai mari. Pentru un părinte e sfâșietor să-și vadă copilul suferind. Iar Tessa e bolnavă de leucemie. Nu pot să-mi imaginez ce simt părinții ei. Cred că e cumplit. Ajutați-i cu niște bănuți pentru tratamente. 50-100 de lei nu e mult. Îi cheltuiți intr-o seară la pizza. Eu am donat 50 lei și luna viitoare o să mai donez 50. Conturile IBAN le găsiți pe site-ul Tessei, pe coloana din dreapta.

    Tessa, sper să te faci bine. Iar părinților le transmit mesaje de încurajare, fiți tari.

  • Lucruri marunte dar importante pentru cei mici

    Scriu un post scurt, ca sa ne aducem aminte ce a facut Ana a noastra in primul anisor.

    La fix 4 luni s-a intors cu greu de pe spate pe burtica. Parca o vad si acum, statea pe canapea langa mine, era imbracata cu o rochita gri cu alb si bunicii tocmai plecasera de la noi. Ana draga de ea s-a tot necajit si incet incet a reusit sa se intoarca pe partea stanga.

    Azi (la 9 luni si 4 zile), chiar in ziua in care a implinit sotul meu 30 de ani Ana a reusit sa se ridice singura de pe spate in fundic. Era pe canapea, se juca cu trusa de scule. Avea in mana un ciocanel rosu, preferatul ei. I-a cazut din mana si in cautarea lui a reusit sa se ridice in fundic. A facut ridicarea asta de 3 ori si apoi gata, nu a mai putut :).

    Si tot azi, am iesit cu Ana in holul blocului sa o intampinam pe bunica, iar Ana a pasit frumos si in viteza, avand sustinerea mea.

    Si tot azi (din cauza neatentiei mele) a facut treaba mica pe canapea ... (o sa avem ce curata).

    Incheiem o zi frumoasa, cu Ana plina de energie. Acum e aproape miezul noptii si ea nu vrea sa doarma. Face tumbe si are chef de joaca.

    La multi ani dragule !

  • Despre alaptare

    Pentru ca suntem in saptamana internationala a alaptarii vreau sa scriu si eu cateva ganduri despre acest lucru minunat.

    Ce este alaptarea pentru mine - o continuare fireasca a sarcinii, o modalitate de a ii oferi bebelusului hrana vie sau tot ce e mai bun pe lume pentru el. Chiar ieri ma gandeam la faptul ca a spune ca ti-ai pierdut laptele e intr-un fel asa de tragic ca si cum ai spune ca ai pierdut o sarcina cand de fapt bebe e bine sanatos in burtica.
    Procesul de pregatire a alaptarii incepe odata cu sarcina si se declanseaza extern la nastere. Mecanismul alaptarii, pilonii constructiei prin care trece laptele matern sunt formati dinainte de nastere. La nastere este apasat butonul care zice START. Orice mama are lapte suficient pentru puiul ei. Sanii ascund un izvor nesecat, o fantana bogata in care va fi lapte atata timp cat bebelusul cere. Laptele se termina doar cand nu mai este cerere din partea bebelusului.
    Nu inseamna ca nu ai lapte daca nu iti simiti sanii plini, nu inseamna ca nu ai lapte daca te mulgi cu pompa si scoti doar 10 ml in 30 de min, nu inseamna ca nu ai lapte daca bebelusul plange dupa ce a supt sau plange la san, nu inseamna ca nu ai lapte daca bebelusul accepta completare de lapte praf dupa ce a supt (e ca si cum i-ai da o ciocolata dupa masa, cine ar refuza?).
    Faptul ca nu ai lapte suficient e stabilit de un consilier in alaptare si poate dupa o luna in care urmareste cum evolueaza bebelusul. Decizia de a ii da lapte praf nu se ia pe moment ci e nevoie de o anumita analiza.

    Multe mame spun ca nu au lapte suficient din cauza ca bebelusul plange mult, sau mananca des, sau nu are un program de masa tot la 3-4 ore, sau vrea sa stea non-stop la san incat de abia pot merge la baie. Dragi mamici si viitoare mamici, sanul e pentru bebelus acel loc unde ii e cel mai bine si de aceea vrea sa fie acolo, ca sa va simta aproape. Dupa 9 luni in burtica, ne dorim ca odata cu venirea pe lume, bebelusul sa se adapteze direct la regulile lumii in care a venit: sa doarma singur, in camera lui, sa manance la ore cat de cat fixe, sa nu planga, sa isi scoata mesele de noapte la 3-4 luni, etc. etc.
    Astfel de bebelusi sunt ideali :).

    In zilele noastre alaptatul e considerat de marea majoritate a romanilor ceva rar intalnit. Romania este printre ultimele tari din Europa din punctul de vedere al mamelor care alapteaza.
    Cred ca avem multe piedici psihologice si de aceea multe mame renunta. Si cred ca vedem prea multe reclame la lapte praf.

    Daca nu ai suportul necesar din partea familiei si daca nu iti doresti cu adevarat sa alaptezi atunci nu stiu daca vei reusi.
    Pentru mine a fost tare greu si am vrut sa renunt de multe ori. Ultima data cand am vrut sa renunt a fost chiar la 6 luni cand era sa fac mastita.

    De ce e greu sa alaptezi: 1) pentru ca in primele saptamani sau luni te dor sanii, ai rani, iti curge sange din sfarcuri daca bebelusul nu prinde sanul corect. Ca sa evitati asta va sfatuiesc sa intrebati in maternitate de 1000 de ori cum se pune bebelusul la san corect, rugati-le pe asistente sa va arate cum se face pentru ca o pozitionare corecta la san va scapa de multe dureri. Si nu e greu deloc sa il pui pe bebe corect la san. Trebuie sa prinzi miscarea si atunci cand suge sa nu doara. Eu am avut o experienta traumatizanta in maternitate pentru ca asistentele nu s-au prea ocupat si nici acasa nu a fost mai bine. Abia la 3 saptamani dupa nastere am intalnit un medic extraordinar, pe dr. Petronela Popoviciu, cea care m-a ajutat si m-a ghidat excelent in ceea ce priveste alaptarea. Daca dansa nu era eu nu alaptam azi. Tin minte perfect o zi de iarna, cand Ana avea cam 6-7 saptamani si a plans mult. O puneam la san, sugea putin si plangea. A facut asta de dimineata pana seara, cu mici pauze de somn. Mi-am trimis sotul sa cumpere lapte praf pentru ca eram convinsa ca plange de foame.
    Inainte sa ii dau laptele praf, i-am trimis un sms dnei Popoviciu in care ii povesteam situatia. Dansa mi-a spus asa: iesiti afara cu Ana pentru 30 de min si dupa ce va intoarceti va decideti. Am iesit, ne-am plimbat, aerul rece a linistit-o si nu i-am dat lapte praf. Eu cred ca draga mea a plans din cauza ca o durea burtica. Ana a avut colici si in primele 4 luni a plans mult de tot. Am trecut si prin asta cu bine.

    De ce e greu sa alaptezi: 2) pentru ca oricand ti se pot infuda canalele si poti face mastita. Daca bebe sare o masa, sau mananca mai putin, hop vine surplusul de lapte si incep sa te doara sanii si sa ii simti tari. Eu am patit asta pe la 3 luni, pe la 4 luni si pe la 5 luni. Am scapat cu dusuri calde, masaj, supt, muls, comprese reci dupa supt.

    De ce e greu sa alaptezi: 3) pentru ca nu mai ai deloc timp pentru tine. Daca ai un bebelus care vrea la san aproape 24h din zi, cum sa ai timp pentru tine ? Au fost zile in care de abia puteam sa merg la baie sau sa fac un dus. In primele luni cand Ana statea mult la san, faptul ca ieseam din casa pentru o ora mi se parea ceva spectaculos! A fost greu pentru ca am nascut toamna tarziu si primele luni au fost iarna, si nu am prea putut iesi din casa din cauza frigului. Imi era frica sa o duc la mall-uri sa stau mai mult timp cu ea, sa nu se raceasca cumva. Cu toate ca a fost iarna am iesit la plimbare cu Ana de 1-2 ori pe zi, in plimbari de cate o ora, chiar si la -10 grade. Dar pentru mine nu am prea avut timp si de multe ori m-am simtit ca si cum as fi prizioniera in casa :). Nu am putut face prea multe iesiri, fie sa merg la biserica, fie sa ies la un suc sau la o prajiturica impreuna cu sotul. Simteam o mare nevoie de a iesi putin sa ma aerisesc pentru ca e greu sa stai 3-4 luni in acelasi apartament. Noroc ca o scoteam pe Ana la plimbare. Chiar daca nu povesteam cu nimeni, vedeam malul Somesului si era relaxant. Imi placea mult cand ii aveam in vizita pe bunici pentru ca imi povesteau ce se mai intampla in lumea lor, la serviciu si era asa o placere sa ii ascult. Cred ca mereu intrebam bunicile ce s-a mai intamplat pe la ele pe la serviciu sau ce mai face cutare colega. Imi placea tare mult sa le ascult povestile si cumva imi dadeau curaj si simteam ca iarna se va termina si voi putea si eu sa intru in alt ritm decat acela al statului in casa cu bebelusul la san. La o a doua nastere nu cred ca m-as mai simti la fel, tocmai pentru ca stiu ca pot lua bebelusul cu mine si il pot alapta oriunde si oricand. De asta m-am simtit eu asa ingradita in primele luni, pentru ca mi se parea ciudat si imi era de-a dreptul frica sa alaptez altundeva decat acasa, pentru ca nu stiam ca in oras exista locuri unde poti alapta, pentru ca nu stiam ce frumos se poate alapta in ssc-uri, foarte discret, fara ca lumea sa isi dea seama ce faci. Si daca si-ar da seama ar fi bine sa ia exemplu :).

    De ce e greu sa alaptezi: 4) pentru ca nu mai ai o noapte fara sa te trezesti de 1, 2, 3 sau de nenumarate ori. Exista bebelusi alaptati care dupa cateva luni isi scot mesele de noapte. Ana a mea e mai mamoasa si acum la aproape 9 luni suge de nu stiu cate ori pe noapte. Eu nu am dormit o noapte intreaga de 9 luni si ma trezesc de cate ori e nevoie, si foarte rar ma simt obosita. Intr-o noapte am numarat din curiozitate de cate ori a supt iubita noastra mica. Ei bine in 11 ore cat a dormit, a supt de vreo 8 ori (avea cam 8 luni jumate).

    De ce e greu sa alaptezi: 5) pentru ca simti ca iti neglijezi familia si casa. Nu ai timp pentru tine cum sa ai timp si pentru ceilalti ? Nu ai timp sa faci curat, sa speli vasele, sa calci sa ii pregatesti sotului micul dejun sau cina, sa faci acele lucruri care erau floare la ureche inainte. Cu timpul insa iti vei intra intr-un alt ritm si vei apuca sa faci ce iti propui. Eu am zile cand imi vine sa plang cand vad cum arata totul prin casa, lucrurile nu mai sunt la locul lor, hainele nu sunt calcate, chiuveta are surplus de vase si multe altele. Noroc cu sotul meu care ma linisteste si imi spune ca asa e cu copii mici :) si noroc cu bunicile care dau o mana de ajutor ori de cate ori e nevoie. Si da, in ultima vreme am un alt ritm si uneori reusesc sa fac in doua ore cat faceam in 4. Am inteles cu greu ca ordinea nu mai e la fel si ca " 3 este noul 2", adica nu mai suntem doar noi 2, eu si sotul ci noi 2 am devenit 3, o familie in toata regula.

    Am enumerat mai sus 5 motive pentru care mi s-a parut greu sa alaptez.
    Fiecare mamica poate veni cu alte motive sau imi poate spune ca pentru ea nu a fost greu sa alapteze. Nici mie nu mi se mai pare deloc greu acum :) si sper ca daca peste cativa ani va veni bebe 2 sa fie totul mai firesc si mai usor.

    In concluzie, alaptatul este continuarea fireasca a sarcinii. Orice mama are datoria sa alapteze, fie mai mult fie mai putin, cat poate ea. Nu le condam pe cele care nu reusesc ci le admir pentru curajul ca au incercat. Stiu cat e de greu sa reusesti. Mai stiu si mame carora le e usor si la care alaptatul a mers din prima.

    Ma bucur ca datorita dificultatilor pe care le-am avut am dat peste un grup de sprijin al alaptarii in Cluj. Asa am cunoscut multe alte mamici care alapteza si care dau sfaturi pretioase din experienta lor si te ajuta la nevoie. Ma bucur ca am cunoscut mamicile de la Cuibul Berzelor si le multumesc pe aceasta cale, in primul rand Norei Niculescu.

    Cred ca daca cititi acest post veti ramane cu ideea ca e foarte greu sa alaptezi.
    Ei bine eu am enumerat motivele pentru care mi s-a parut greu ca sa stiti la ce va puteti astepta. Poate la voi va merge bine de la inceput, fara ca sanii sa doara, fara ca bebe sa stea la san non-stop si fara sa suga asa des noaptea.

    Chiar daca uneori e greu, alaptarea este ceva extraordinar, frumos si relaxant.

    Am uitat sa mentionez de ce e bine sa alaptezi atat pentru mama cat si pentru copil.
    1. Cateva din beneficiile alaptarii pentru mama ar fi: uterul isi revine foarte repede, scade riscul de cancer la san, se ard multe calorii si teoretic slabesti repede dupa nastere, alaptatul nu costa, laptele de mama nu trebuie preparat sau incalzit, are o temperatura optima, e steril si contine exact ceea ce ii trebuie bebelusului.

    2. Beneficiile alaptarii asupra bebelusului sunt nenumarate: laptele matern isi schimba compozitia si se adapteaza nevoilor bebelusului, il fereste de o multime de boli, de alergii. Practic anticorpii se transmit prin lapte de la mama la copil fara nici un risc. Fetitele alaptate au un potential foarte scazut de cancer de col uterin. Dati o cautare pe internet si veti gasi multe alte beneficii care acum nu imi vin in minte.

    Alaptarea creeaza o legatura unica intre mama si copil, si mama are ceva ce nimeni in afara de ea nu ii poate da copilului, si anume laptele matern - hrana vie.

    Pe aceasta cale vreau sa ii multumesc mamei mele care m-a alaptat la cerere 2 ani. Ce exemplu mai bun putea sa imi dea altcineva decat mama mea ?:)